Versetul 106
enburu
kanbarta minśoṛkoḷ seviyumen
punmozhi
koḷavaru ḷaruṇāchalā
Acest verset este despre lauda adusă Domnului. Din smerenia şi modestia înnăscută,
sufletul-devot descrie efortul său ca fiind sărăcăcios în comparaţie cu
rafinata expresivitate a psalmiştilor, cum ar fi Sfântul Manikkavachakar. De
fapt, toată vorbirea vine de la Domnul. Nimeni nu poate rosti niciun cuvânt
fără graţia Sa, El este Cuvântul vorbit, cuvântul primordial. Fără graţia Sa,
noi nu putem nici chiar să-L lăudăm. În versetul de închidere al imnului Saundarya Lahari, Acharya Sankara se
roagă astfel la Mama Universală: “O Mamă a vorbirii! Compunând acest imn de
laudă adresat Ţie, alcătuit din cuvintele care eşti Tu, este la fel ca
venerarea soarelui prin mişcarea unui şir de lumini aprinse; ca şi strădania de
a mulţumi luna prin oferirea de picături de apă, acea picurare de la piatra
lunii; ca şi îndestularea oceanului prin turnarea propriei sale ape în ocean.”
Versetul 107
poṛumaiyām
bhūdara punsolai nansolāp
poṛuttaru
ḷishṭampin naruṇāchalā
Versetul acesta pledează pentru răbdare. A greşi este omeneşte, a acorda iertarea
este divin. Sufletul-devot se roagă ca greşelile din imnul său de laudă să fie
trecute cu vederea şi doar devoţiunea care a inspirat acest imn ar trebui să
fie acceptat. Orice încercare de a lăuda pe Domnul este obligată să eşueze;
pentru că El este dincolo de influenţa cuvintelor şi a gândurilor.
Sufletul-devot nu poate decât să-L laude pe Domnul; dar acesta nu poate spera
vreodată să găsească cuvintele care sunt potrivite. Sufletul-devot nu are
voinţa sa proprie. Aceasta este voinţa Domnului care pune lumea în mişcare. Şi
devotul ştie acest lucru. Sfântul Manikkavachakar cânta astfel: “Ceea ce este
bine de dorit, Tu ştii cel mai bine; Tu eşti cel care împlineşte ceea ce este
bine de dorit. Pentru Brahma şi Vishnu care Te roagă, Tu eşti rareori obţinut,
dar din proprie iniţiativă Tu ţi-ai asumat calitatea de Domn asupra mea; prin
urmare, oricare ar fi plăcerea Ta împlineşte-o cu bunăvoinţă. Eu urmăresc
acelaşi lucru. Iar dacă ar rămâne în mine vreo urmă de însuşire care doreşte
ceva din propriea mea voinţă, nu este şi aceasta tot voinţa Ta dulce?”
Versetul 108
mālai
yaḷittaru ṇāchala ramaṇaven
mālai
yaṇindaru ḷaruṇāchalā
Litania-iubirii se încheie în acest
verset. Sufletul-devot se roagă pentru intensificarea iubirii divine în inima
sa şi solicită Domnului să accepte ghirlanda cununiei făcută din scrisori.
BINECUVÂNTARE
aruṇāchalam
vāzhi, yanbarkaḷum vāzhi akshara maṇamālai vāzhi
TRĂIASCĂ ARUNACHALA! TRĂIASCĂ
DEVOŢII!
TRĂIASCĂ ACEASTĂ GHIRLANDĂ DIN
SCRISORI!
Astfel se încheie această ghirlandă de versete destinată uniunii sufletului-devot cu Domnul Suprem, ghirlandă a devoțiunii valabilă pentru fiecare suflet-devot din trecut, prezent și viitor. Adaug aici și rugăciunea universală de la versetul 105, care simt că se potrivește în aceste zile de sărbătoare:
“Fie ca toţi să fie fericiţi aici!
Fie ca toţi să fie sănătoşi,
Fie ca toţi să vadă lucrurile care sunt auspicioase,
Fie ca nimeni să nu aibă suferinţă în soarta sa.”